USI DESCHISE
Aparut in "Revista Romania" - Nr. 8/1966O mâna mare, aspra depune pe masa umeda si rotunda ca o roata, bucata de lut fara forma… Roata se învârte… Iar mâinile în acest timp mângâie cu adevarat lutul fara forma, transformându-l treptat într-un ghiveci, într-o cana sau într-o strachina…
Acest tablou s-a întiparit înca din copilarie în memoria lui Anton Ciobanu, fiu al unui olar din Hemeiusi, un sat de lânga Bacau. La 13 ani, el s-a asezat la roata de olarit si a început sa dea la iveala cani, cum facea tatal lui, fratii mai mari, cum poate vor face în viitor si cei mai tineri. Anton s-a îndragostit de mestesugul lui, dar nu o data observa cu uimire ca mâna începe sa dea lutului alte forme, nu nhmai ca acelea învatate de la tatal sau. Atunci arunca lutul si se apuca sa faca iarasi ghivece, cani, cesti, strachini… Totusi, odata el a facut câteva vase si s-a dus cu ele la Bacau, la Casa Regionala a Creatiei Populare; el stia ca acolo s-ar putea sa obtina sprijin si ajutor.
- Îmi amintesc, ne povesteste Ana Stoita, metodist la Casa Regionala de Creatie Populara, cum a venit atunci la noi Anton Ciobanu. Era în 1959. Avea 20 de ani. Mi-a aratat câteva obiecte de ceramica. Am înteles numaidecât ca e vorba de ceva serios, pe care nu ma hotaram înca sa-l numesc talent. Dar aceste obiecte erau vopsite cu var si bronz si cu asta stricase tot. Am discutat cu el câteva ore, i-am explicat de ce în ceramica nu merg culorile folosite de el. Aceasta prima lectie de arta plastica a avut ecou în sufletul lui. Triumful talentuluiMai târziu i-am propus sa calatoreasca prin tara, sa vada cum lucreaza altii, ce metode mai folosesc.
- Am calatorit aproape o luna, îsi aminteste si Anton Ciobanu. Am fost la fabrica de faianta din Bucuresti, apoi la fabrica de faianta Sighisoara. Aici am învatat cum se pot combina felurite culori si îndeosebi oxizii de metale în ceramica, ce nuante se pot dobândi cu ajutorul lor. Am mai fost si la fabrica de sticla din Turda, ca sa pot deprinde câteva metode de prelucrare a sticlei, si la Cluj, la fabrica de faianta. Întorcându-ma acasa am început sa lucrez altfel, într-un chip nou.
În scurta vreme a creat aproape 200 de obiecte. Acum se vede dintr-o data ca iesisera din mâna unui artist. Formele variate, îndraznete, viziunea moderna, surprinzatoarele asocieri de linii si culori dadeau la iveala o lume artistica neobisnuit de bogata. În scurt timp, si-a deschis o expozitie personala la Muzeul regional din Bacau. Unele dintre lucrarile expuse au fost trimise apoi în Capitala, unde au participat la cea de a 4-a bienala a artistilor amatori. Juriul expozitiei i-a acordat premiul III pentru o minunata masa, executata în mozaic din piatra colorata naturala. Acest succes l-a facut cunoscut pe Anton, în fata lui s-au dechis noi orizonturi. Casa Regionala de Creatie Populara l-a ajutat sa-si amenajeze în Bacau un cuptor modern pentru ceramica (cu gaz), datorita caruia putea obtine combinatii mai interesante de culori.
- Planuri am berechet, spune Anton Ciobanu, dar am si o dorinta: sa pot îndeplini. Ma pregatesc sa experimentez ceva nou, de pilda basorelieful din fier, ceramica si sticla. Dar cel mai important e faptul ca as vrea sa ma apropii si mai mult de arta populara. Sa ma desprind de vechea arta a olaritului din regiunea noastra si s-o încorporez în forme noi, care sa exprime continutul actual. Totul depinde mai ales de mine… Conditii de munca am, la fel sprijin. Fiindca fara ajutor, fara îndrumare n-as fi dobândit nimic.
Vera ADAM si Dan LAZARESCU